Porumbeii sunt unele dintre cele mai remarcabile animale domestice din lume. Abilităţile lor navigaţionale sunt greu de întrecut de către celelalte păsări. Cei dintre voi care deţineţi porumbei sunteţi familiari cu simţurile extraordinare pe care un porumbel le deţine ce-l ajută să ajungă acasă. Practic, poţi aduce pasărea în oricare loc străin şi ea va ştii cum să ajungă înapoi acasă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, porumbelul trebuie ca mai întâi să înconjoare de câteva ori cerul. Această abilitate a acestor păsări se extinde peste zeci, chiar sute de kilometrii distanţă faţă de locul lor de cuibărit.

            Abilitatea de navigare a porumbeilor a fost folosită pe larg de către oameni, în principal pentru a livra mesaje importante. În zilele de astăzi, cercetătorii încearcă să studieze acest comportament şi să vină cu ideei noi şi îmbunătăţite în materie de înţelegere a hărţii şi a mecanismului care se află în spatele navigării porumbeilor.

Ce ştim?

            Desigur, porumbeii nu pot găsi pur şi simplu casa fără niciun efort sau fără niciun indiciu. A fi într-un peisaj necunoscut fără niciun contact cu locul de cuibărit trebuie să fie foarte derutant pentru prietenii noştri înaripaţi. Decenii la rând numeroase teorii au fost dezbătute, cum ar fi cea în care porumbeii citesc razele solare ceea ce-i ajută în a detecta suntele infraroşii pe distanţe lungi. Dar niciuna dintre aceste teorii nu pot explica pe deplin acest mecanism.

            Cea mai persistentă şi atractivă teorie este aceea că porumbeii folosesc înclinaţia magnetică şi gradientele predictibile de intensitate din câmpul magnetic al pământului pentru a se poziţiona într-o poziţie similară cu variabilele cunoscute de acasă. Oricât de persistent ar suna această teorie totuşi nu este pe deplin înţeleasă, şi desigur, are o probabilitate ridicată de a fi falsă. Confuzia de aici se datorează în principal compasului magnetic pe care şi alte păsări îl folosesc şi care le dă un sens al direcţiei chiar şi când soarele este ascuns între nori. Acest compas este foarte de încredere atunci cand navigarea se face pe distanţe lungi şi joacă un rol foarte important şi în migraţie. Totuşi, acest compas nu poate ajuta pasărea să navigheze dacă capătul de drum nu îi este cunoscut. Cea mai nouă idee inovatoare şi revoluţionară este că păsările folosesc simţul mirosului pentru a naviga. Da, porumbeii navighează folosind mirosul.

Cel mai bun GPS - Nasul

            Ultimele studii arată că porumbeii care sunt deprivaţi de abilitatea de a mirosi nu pot naviga deloc. Dacă porumbeii sunt “prostiţi” cu aer dintr-un sit greşit ei vor zbura în direcţia greşită.

Deşi acest lucru poate suna ca şi cum ar putea fi demonstrat uşor, chiar din contră. Împreună cu celelalte teorii despre navigarea porumbeilor, şi această teorie are experţi care se îndoiesc de ea. Şi pe bună dreptate.

           Dar cazul acestei teorii este unul destul de puternic datorită numeroaselor studii ce au fost făcute în ultimii 40 de ani şi care au adus rezultate bune în direcţia teoriei respective. Cel mai probabil scenariu este că porumbeii au învăţat compoziţia aproximativă ale caracteristicilor atmosferei de acasă şi felul în care variază cu vânturile care vin din diferite direcţii. Păsările pot cumva extrapola acestea cu locurile nefamiliare dacă deviază de la curs sau dacă sunt duse şi eliberate de către oameni. Acest lucru este exact ceea ce fac şi păsările de ocean când navighează pe vastul ocean.

            Când porumbeii se apropie de casă simţul olfactiv nu mai are acelaşi efect ridicat în orientare astfel păsările trec la un alt mecanism remarcabil care se foloseşte de indiciile vizuale. Aceste noi bucăţi de informaţii se lasă descoperite în faţa noastră datorită evoluţiei tehnologiei. Cercetătorii pot acum folosi lucruri ca GPS-ul care le permite să monitorizeze şi să urmărească cu precizie porumbeii.

Alte descoperiri

            O altă descoperire fascinantă este aceea cum că porumbeii care sunt eliberaţi din acelaşi loc de mai multe ori vor învăţa curând o rută habituală înapoi spre casă pe care o vor folosi tot timpul chiar dacă această rută nu este cea mai rapidă. Fiecare porumbel are capacităţile lui unice de învăţare şi deci fiecare porumbel va folosi propria lui rută. Cele mai multe rute pe care un porumbel le foloseşte sunt cele liniare, cum ar fi marginile de câmp şi drumurile. Aceste rute sunt mai uşor de învăţat decât rutele complexe din peisajul urban care pot fi foarte dificil de învăţat de către porumbei.

            Dacă mai mulţi porumbei sunt eliberaţi din acelaşi loc în acelaşi timp, cei care sunt cei mai devotaţi rutei lor proprii au posibilitatea cea mai mare de a deveni liderii stolului. Sistemul de navigare al porumbeilor încă mai are secrete ce urmează a fi descoperite, dar cercetătorii lucrează în permanenţă pentru a afla secretele lui.